Războiul din care toată lumea are de câștigat (cu o excepție). Introducere în speța Israel-Palestina

Războiul din care toată lumea are de câștigat (cu o excepție). Introducere în speța Israel-Palestina

 

Acest articol își propune să prezinte succint unele dintre principalele elemente ale conflictului israeliano-palestinian pentru a forma o perspectivă generală, introductivă, asupra înțelegerii situației din regiune, nu este în niciun caz presupus a fi o analiză cuprinzătoare a acesteia.

 

Cauzele istorice ale conflictului israeliano-palestinian. Puncte de reper

Totul a început după Al Doilea Război Mondial, când milioane de evrei au fugit din fața politicii naziste și s-au refugiat în mai multe țări. Națiunile Unite au încercat să soluționeze această problemă prin înființarea unui cămin potrivit pentru evrei, unde prigoana să nu mai poată avea loc. Mai precis, un loc în care să poată fi înființat un stat evreiesc. Decizia a fost ca Palestina, la acel moment colonie britanică, să fie teritoriul viitorului stat evreiesc, Israel.

În consecință, în noiembrie 1947, ONU a adoptat Rezoluția 181, care a divizat teritoriul palestinian în statul evreiesc și statul arab.

Arabii palestinieni ce locuiau în acest teritoriu au refuzat recunoașterea înțelegerii dintre statele ONU, chiar dacă Statele Unite ale Americii le-au promis că nicio decizie nu va fi luată fără a fi consultați. Palestinienii au considerat că termenii Rezoluției 181 îi dezavantajau mult în noul context creat pentru evrei.

Adoptarea Rezoluției 181 a dus la începutul luptelor, forțele arabe atacând teritoriile israeliene ce făcuseră parte din Palestina anterior rezoluției. Conflictul s-a intensificat însă în 1948, când Israel și-a declarat independența. Războiul Arabo-Israelian din 1948 a forțat sute de mii de arabi palestinieni să își părăsească locuințele. Când a încetat, fâșia Gaza era controlată de Egipt, iar West Bank era ocupat de Iordania, cele două teritorii găzduindu-i pe palestinienii refugiați din cauza războiului.

În 1967 conflictul a reizbucnit, Israelul reușind să ocupe fâșia Gaza și West Bank, zone în care trupele israeliene au fost prezente pentru o perioadă lungă de timp. Israelul a sperat că ar putea negocia cu statele arabe, cedând cele două teritorii ocupate în schimbul recunoașterii existenței statului Israel de către acestea, ceea ce, din perspectiva israelienilor, ar fi dus la soluționarea conflictului.

Trupele israeliene au părăsit fâșia Gaza în 2005, dar la scurt timp după aceasta, o grupare numită Hamas, adesea considerată grupare teroristă, a câștigat alegerile și a preluat controlul asupra teritoriului. Hamas refuză să recunoască existența statului Israel și intenționează ca palestinienii arabi să se întoarcă în teritoriile pe care le-au părăsit odată cu înființarea Israelului, fiind dispuși să folosească forța în acest scop. De atunci, Israelul menține o blocadă asupra acestui teritoriu, ceea ce presupune că impune un control strict asupra granițelor cu acesta, limitând intrarea și ieșirea în și din fâșia Gaza.

În acest moment, 4.6 milioane de palestinieni sunt refugiați, mulți locuind în tabere din West Bank, fâșia Gaza, Siria, Iordania și Liban, primit ajutare umanitare din partea ONU.

 

Tactici utilizate. Interesele celor doi combatanți în purtarea conflictului

În timp, Israelul, mai bine finanțat și cu o dotare militară superioară, a redus semnificativ întinderea teritoriilor palestiniene prin programele de colonizare (settlement programs), care îi încurajează pe cetățenii israelieni să se stabilească în aceste zone, făcând din ce în ce mai dificilă susținerea pretențiilor teritoriale ale Palestinei din pricina modificărilor demografice.

ashahsgf

Palestinienii din West Bank sunt conduși de Mahmoud Abbas, care are o atitudine moderată și este în favoarea înțelegerilor de pace cu Israelul.

Problema rămâne însă Hamas. Militanții Hamas știu foarte bine că influența lor este determinată de frica și furia oamenilor, așa că fac orice pentru a menține această stare, recurgând inclusiv la atacuri cu rachete care să provoace un răspuns din partea Israelului.

Putem considera că Hamas nu dorește instaurarea păcii între Israel și Palestina, întrucât aceasta ar duce la pierderea semnificativă, dacă nu completă, a influenței acestei grupări.

Tactica Hamas presupune întreținerea urii palestinienilor față de Israel prin lansarea de rachete care să determine raiduri aeriene ale armatei israeliene, acestea din urmă producând mult mai multe decese comparativ cu atacurile cu rachete ale Hamas. Există inclusiv rapoarte conform cărora Hamas încurajează civilii să stea pe acoperișuri în timpul acestor raiduri pentru a crește numărul de morți cauzate de acestea. Întreținând imaginea de inamic existențial a Israelului în ochii palestinienilor de rând, Hamas reușește să îi recruteze mult mai ușor pentru a perpetua controlul pe care îl are asupra Palestinei.

Pentru a se apăra de rachetele lansate de Hamas (dar nu doar), Israelul a dezvoltat un sistem anti-rachetă foarte avansat; în plus, aproape toate construcțiile civile sunt făcute astfel încât să facă față unor asemenea atacuri. Astfel, numărul de decese de partea israeliană este foarte redus comparativ cu cele produse de partea palestiniană. Aceasta se petrece din pricina echipamentului inadecvat pe care Palestina îl are pentru a face față raidurilor aeriene israeliene. Mai mult, teritoriile palestiniene sunt dens populate, ceea ce înseamnă victimele colaterale ale bombardamentelor israeliene sunt numeroase.

A fost deja susținută opinia că Hamas își dorește acest conflict; însă nu putem spune că Israelul nu are de câștigat de pe urma lui sau nu îl dorește. Din contră, dacă Israelul își propune să stăpânească teritoriile palestiniene, atunci atacurile Hamas justifică raidurile aeriene, care la rândul lor produc pagube însemnate Palestinei, ducând la slăbirea acesteia și, în consecință, fac ca dominația israeliană asupra teritoriilor să crească.  Totodată, atacurile coordonate de Hamas sunt o justificare foarte bună pentru colonizarea Palestinei, Israelul susținând că în acest fel preîntâmpină amenințarea reprezentată de Palestina.

Din tot acest conflict singurii care au de pierdut în mod real sunt palestinienii obișnuiți, care încearcă să își ducă viața în una dintre cele mai sărace și violente regiuni ale lumii.

Am putea trage concluzia că atât timp cât va continua acest conflict, atât Hamas, cât și Israel au de câștigat: adepți, respectiv teritoriu.

Autor: Echipa The Diplomatic Agenda

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *