Referendumul din 16 aprilie pentru modificarea regimului politic din Turcia: politica lui Erdogan a trecut examenul

turcia

Referendumul cu privire la modificarea Constituției Turciei, ce a avut loc duminică, 16 aprilie, duce la cea mai mare schimbare politică a Turciei de la înființarea republicii, de acum 95 de ani, prin eforturile reformatoare și de secularizare ale lui Ataturk (”părintele turcilor”). Deși în urma referendumului a rezultat că puțin peste 50% dintre votanți sunt de acord cu reformele constituționale ce vor schimba complet situația politică a Turciei, totuși acestea vor fi puse în aplicare.

În cele ce urmează vom încerca să punctăm doar trei aspecte ale întregului context creat în jurul reformei constituționale a Turciei, pentru ca la final să schițăm câteva concluzii preliminare,  recunoscând că înțelegerea întregii situații presupune o analiză mult mai profundă și că articolul de față reprezintă doar un punct de plecare pentru cercetări mai temeinice ale acestei teme.

Ce se schimbă?

Consecința principală a referendumului va fi trecerea Turciei de la o republică parlamentară la o republică prezidențială. Principalele modificări ce vor surveni:

  • Va fi abolită funcția de prim-ministru, Președintele va numi cabinetul de miniștri și va apărea funcția de vicepreședinte.
  • Președintele devine șeful executivului, fiind totodată și șeful statului. Spre deosebire de situația anterioară unde Președintele avea obligația de a fi apolitic, de acum încolo acesta va putea fi membru de partid.
  • Va căpăta noi puteri, precum cea de a numi miniștri, de a pregăti proiectul bugetului de stat, de a numi judecători în funcție și de a emite decrete cu putere de lege.
  • Președintele va putea să declare singur starea de urgență și să dizolve Parlamentul.
  • Parlamentul va pierde dreptul de a solicita audierea miniștrilor (corespunzătoare cu moțiunea simplă din dreptul român) și nu va mai putea iniția moțiunea de cenzură. Totuși, Parlamentul va avea aptitudinea de a îl demite pe Președinte cu votul majorității membrilor săi și îl va putea pune sub acuzare cu votul a două treimi din membrii Parlamentului.
  • Numărul de parlamentari va crește de la 550 la 600.
  • Alegerile parlamentare și prezidențiale se vor desfășura în aceeași zi, la fiecare 5 ani.
  • Președintele nu va putea exercita decât pentru două mandate.

Cum s-a schimbat? Contextul politic

Aceste schimbări au fost sprijinite de Președintele Recep Tayyip Erdogan, de partidul de guvernământ Justiție și Dezvoltare (AKP), fondat de acesta, și de conducerea partidului considerat de extremă dreapta Acțiunea Naționalistă (MHP), fără de care proiectul de revizuire a Constituției nu ar fi trecut de Parlament pentru a fi supus referendumului.

Principalul partid de opoziție, Partidul Popular Republican (CHP), partidul pro-kurd Partidul Democrat al Poporului (HDP) și alți critici au susținut că amendamentele vor da mult prea multă putere unei singure persoane, subminând principiul separației puterilor în stat.

Situația politică este foarte delicată, având în vedere că partidul HDP este prezentat de putere drept un partid cu legături în mișcările teroriste. Totodată, fiind partid pro-kurd, acesta are sprijinul minorității kurde, iar faptul că parlamentari și lideri HDP se află în penitenciar este interpretat ca un gest de suprimare a manifestărilor politice kurde.

Acesta fiind contextul politic, partidul de guvernământ AKP a trebuit să se bazele pe voturile parlamentarilor de la MHP, partidul de extremă dreapta, pentru ca moțiunea să treacă de Parlament și să aibă loc referendumul.

Având în vedere că Turcia se află și astăzi în stare de urgență, declarată după tentativa de lovitură de stat din vara anului 2016 – ce a fost extinsă pentru încă câteva luni de curând – este plauzibil ca susținătorii AKP și MHP care erau împotriva reformei constituționale să fi votat totuși în favoarea ei din pricina presiunii sociale: pe scurt, dacă s-ar fi opus reformei, ar fi putut fi considerați susținători ai ”teroriștilor”, din moment ce lupta anti-teroristă a fost unul dintre principalele argumente în favoarea reformei.

Ce cred turcii despre reforma constituțională?

O serie de interviuri luate de Al Jazeera cetățenilor ce s-au prezentat la vot ne indică atitudinea turcilor nu doar față de reforma constituțională, dar și față de politica lui Erdogan.

Astfel, Macide Dogan, o femeie în vârstă de 67 de ani a declarat pentru Al Jazeera că Erdogan este un lider ”unul la un milion” și a lăudat dezvoltarea accelerată a Turciei sub președinția sa. “Am votat “Da” ca un musulman conservator, împotriva necredincioșilor ce amenință Turcia. Erdogan sfidează puterile lumii care încearcă să îl pună la încercare”, a spus aceasta la ieșirea dintr-o secție de votare aflată în partea asiatică a Istanbulului. “Ne amintim vremurile de dinainte de Erdogan când fetele tinere care purtau basmale nu puteau intra în universități în această țară. Ne amintim vremurile în care nu erau sisteme de sănătate și transport corespunzătoare.”

O altă persoană intervievată, Ahmet Erturk, în vârstă de 52 de ani, care a votat de asemenea “Da”: “Am fost paralizați de coaliții guvernamentale până când a venit AKP la putere. Să sperăm că mâine ne vom trezi într-o Turcie mai stabilă”.

Printre persoanele care sunt împotriva reformei constituționale se află și Sezer Sarikaya, manager de logistică în vârstă de 28 de ani, care a declarat: ”Voi vota împotriva schimbărilor constituționale pentru că cred că sistemul parlamentar gândit de Mustafa Kemal Ataturk (fondatorul Turciei moderne) este bun pentru noi”.

O altă persoană împotriva reformei este Ayse Mucek, pensionar în vârstă de 65 de ani, care a spus că simte că democrația și statul de drept sunt amenințate în Turcia sub actuala administrație. “Astăzi sunt larg răspândite în Turcia detențiile arbitrare și nu mai există libertatea presei și statul de drept”. ”Eu sunt în vârstă. Nu mă mai gândesc la viitorul meu. Dar dacă votul majoritar va fi ”Da”, cred că tinerii ar trebui să plece din această țară în locuri mai bune.”

Concluzii?

În primul rând, având în vedere că principala consecință a acestui referendum este concentrarea puterii în mâinile Președintelui, prima așteptare pe care ne-o putem forma în legătură cu viitoarea politică de stat a Turciei este că va fi mai imprevizibilă, în sensul că deciziile majore nu vor mai trece prin anumite filtre democratice de control, unde pot fi cunoscute, dezbătute și care permit celorlalți actori să se pregătească din timp pentru implementarea deciziei respective. Acest considerent se bazează în primul rând pe faptul că Președintele va avea dreptul de a emite acte normative cu putere de lege (respectiv decrete), ce vor putea fi cenzurate doar de instanță, nu și de Parlament (cum este situația ordonanțelor de urgență în România), situație firească pentru un regim prezidențial.

În al doilea rând, putem considera că referendumul nu a fost exclusiv despre reforma constituțională, ci a fost în aceeași măsură sau într-o măsură mai mare o reconfirmare a faptului că poporul turc îl sprijină pe Erdogan în politica sa. Este, deci, vorba, și de un test la care Erdogan i-a supus pe cetățenii turci, pentru a vedea în ce măsură au aceștia încredere că el poate exercita funcția de Președinte cu puteri sporite. Astfel, votând majoritar ”Da”, turcii au confirmat retroactiv toate măsurile luate de Erdogan încă de la tentativa de lovitură de stat, pentru că dacă nu ar fi fost de acord cu ele, nici nu i-ar fi permis să aibă puterile sporite prevăzute de modificarea Constituției. Mai mult, dacă ne uităm la măsurile concrete luate de Erdogan și la declarațiile acestuia și considerăm că ele au fost confirmate de popor, vedem că, practic, turcii au spus întregii lumi că sunt de acord cu: îndepărtarea Turciei de statele occidentale și relația cordială cu Rusia, cu discursul islamic anti-occidental, cu ”curățenia” făcută de Erdogan în societate, constând în eliminarea contestatarilor regimului (condamnări, demiteri) chiar cu suspiciunea că s-au încălcat drepturile omului și celelalte prevederi din legislația internă.

Concluzionând, putem spune că vom avea de a face cu un lider autoritar la porțile Occidentului, care conduce o țară bogată ce are o poziție strategică foarte importantă la nivel internațional; prin urmare riscurile cresc considerabil în intensitate. Acest fapt, luat singur, nu este foarte îngrijorător; cu adevărat îngrijorător este sprijinul popular pe care îl are.

Pentru că puterea unui lider stă, până la urmă, în faptul că ceilalți sunt alături de el.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *