Xenofobia în Rusia. Câteva perspective

În Rusia ultimilor ani s-a înregistrat o creștere a xenofobiei, rasismului și violenței îndreptate împotriva non-slavilor, iar unii experți susțin că motivul este creșterea frustrării datorate stagnării economice și corupției. Manifestările xenofobe își găsesc suportul și în numărul total de imigranți, care a ajuns la 13 milioane dintr-o populație de 143 de milioane, ceea ce face ca Rusia, prin forța de muncă formată din imigranți, să fie pe locul 2 după Statele Unite ale Americii. Muncitorii imigranți provin în special din țările Asiei Centrale, dar și din Caucazul de Sud, Ucraina, Moldova și Vietnam.

Deseori xenofobia are forme violente de manifestare: SOVA, un centru rus pentru drepturile omului, a prezentat statistici conform cărora, în anul 2015, 11 oameni au fost omorâți și 82 au fost răniți sau bătuți de rasiști și neo-naziști. Studiul nu a inclus, însă, Caucazul de Nord sau Crimeea.

Problema nu este însă limitată la imigranții veniți recent în Rusia, ci este extinsă și la minoritățile etnice tradiționale ”non-slave”, Caucazul de Nord fiind o regiune cu multe asemenea comunități. Deși sunt cetățeni ruși, membrii acestor minorități sunt percepuți ca străini, un exemplu grăitor fiind pogromul etnic din orașul Kondopoga (Republica Karelia), ce a avut loc în 2006, când 200 de persoane din regiunea Caucazului și zeci de ceceni au părăsit orășelul fiind cuprinși de panică din pricina manifestațiilor de ură.

În cele ce urmează vom trece în revistă câteva incidente xenofobe din Rusia, pentru a ne forma o imagine asupra modului în care asemenea frustrări se materializează și produc victime și pagube materiale. De asemenea, ne vom ocupa de modul în care autoritățile ruse au reacționat față de tema imigranților și curentele xenofobe, urmând să vedem originea acestor curente și profilul imigrantului.

asxgzd

(Un grup de tineri de origine caucaziană salvaţi de furia protestatarilor de pe Piaţa Manejnaia;11 decembrie 2010. Mulţimea intenţiona să-i linşeze, însă a reuşit doar să-i agreseze fizic. Sursa: http://vox.publika.md/politica/rusia-primele-pogromuri-xenofobe-506569.html#sthash.r9PSShkS.dpuf )

 

Cazul ”Curățenia rusă”

În luna iulie 2013, grupuri radicale au luat parte la acțiunile denumite ”Curățenia rusă” ce au avut loc în mai multe cartiere ale Sankt Petersburg, scopul fiind acela de a lichida ”comerțul stradal ilegal” realizat de cetățenii străini. Videoclipurile apărute pe internet arată că aceste acțiuni ilegale au fost comise împotriva minorităților etnice și aveau un caracter rasist și xenofob. Fără a avea o asemenea autoritate, membrii acestor grupuri au verificat documentele comercianților străini pentru a verifica motivele pentru care se află în Rusia și activitatea comercială. În timpul acestor ”curățenii”, participanții i-au atacat pe ”neruși”, au răsturnat standurile cu fructe și legume, folosind un limbaj agresiv și cerându-le străinilor să plece din Rusia.

 

Cazul Shcherbakov

În toamna lui 2013, evenimentele petrecute în Moscova au fost chiar mai dramatice. Pe 10 octombrie 2013 a fost ucis Yegor Shcherbakov, cetățean rus, de către un imigrant din Azerbaijan, în cartierul moscovit Biryulyovo.

Acest incident a făcut ca toată atenția mass-mediei să fie atrasă de subiectul imigrației și treptat s-a ajuns la ura orientată împotriva imigranților. După trei zile de la omor, a avut loc o ”adunare populară” în același cartier, care s-a transformat într-o manifestație violentă: au fost sparte ferestrele magazinelor din zona, unde salariații erau în special imigranți din Asia Centrală și Caucaz.

Ulterior, manifestația s-a extins spre un depozit comercial de legume aflat în apropiere, unde a avut loc un adevărat pogrom: au răsturnat mașini, au distrus standurile comercianților și s-au luptat cu trupele forțelor speciale ruse. A doua zi au apărut știri conform cărora a fost găsit trupul unui imigrant uzbec în Biryulyovo, cartierul în care avuseseră loc actele de vandalism. Cel mai probabil a fost ucis în timpul nopții de dinaintea găsirii cadavrului, în depozitul de legume unde lucrau mii de imigranți uzbeci.

În loc să investigheze actele de violență comise în acea seară, poliția a început să verifice documentele comercianților din depozitul comercial Biryulyovo, în încercarea de a găsi dovezi de fraudă sau alte infracțiuni legate de activitatea de comerț, în timp ce reprezentanții guvernamentali au promis că depozitul va fi închis și bunurile vor fi confiscate. A doua zi, ofițerii de poliție au arestat 1245 de cetățeni străini ce munceau sau locuiau în Biryulyovo, incluzându-l pe managerul depozitului comercial. O zi mai târziu s-a anunțat că 200 dintre ei aveau problemele cu actele.

fwasf

(Depozitul de legume devastat de protestatari. Sursa: https://www.rt.com/news/murder-nationalist-moscow-unrest-235/)

Cum au reacționat autoritățile publice și politicienii?

Autoritățile ruse au acționat în principal după tacticile clasice ale birocrației sovietice: incidentele destabilizatoare, precum Biryulyovo sau Kondopoga, reprezintă o amenințare pentru autorități și trebuie înăbușite cât se poate de repede. În aceste cazuri, au fost dezlănțuite forțe de represiune împotriva activiștilor de extremă dreapta și au fost calmate spiritele prin deportări selective și retorica xenofobă.

Politicienii nu au evitat acest subiect, ci au capitalizat puternic curentul anti-imigranți, alăturându-se, într-o manieră sau alta, acestuia. Un exemplu relevant datează din 2013, când imigrația a ajuns subiectul central al alegerilor locale din Moscova, câștigate de primarul de la acea dată, Serghei Sobyanin, care se bucura deja de sprijinul guvernului. Surprinzător, toți candidații au abordat retorica anti-imigranți, care prindea foarte bine la electorat, însă Sobyanin a câștigat și pentru că a pus în practică ceea ce promitea: în ajunul alegerilor a autorizat strângerea masivă a imigranților fără drept de ședere și a ordonat construirea unei tabere la marginea Moscovei în care să stea persoanele ce urmau să fie deportate.

Chiar dacă xenofobia este la cote înalte în societatea rusă, nu ajunge o temă de discuție în atenția publicului decât cu acordul puterii politice.

 

Imigrantofobie sau xenofobie? Analizele sociologilor.

Totuși, există analize sociologice care nuanțează mai mult fenomenul. Un sociolog moscovit, Igor Kuznețov, de la Institutul de Sociologie din Moscova, a susținut într-un interviu acordat publicației rusești Lenta că nu trebuie confundată imigrantofobia din societatea rusă cu xenofobia sau etnofobia.

În opinia dumnealui, imigrantofobia reprezintă reacția rușilor față de persoanele ce au imigrat în Rusia pentru a munci, dar nu se adaptează la normele sociale pentru că nu sunt interesați în a se integra și de aceea rușii le percep prezența ca fiind o „ocupație (acaparare) culturală”. Lipsa intenției de a se adapta ar fi cauzată de faptul că aceste persoane au venit în Rusia pentru a câștiga bani urmând să se întoarcă în țările de origine, așa că nu sunt deloc interesați să se integreze. Pe de altă parte, rușii le cer ca atât timp cât sunt în Rusia să se comporte ca toți ceilalți.

Surprinzător, lipsa de adaptare ar fi generată și de filme.

Imigranții vin cu o imagine despre Rusia și ruși formată de televiziuni și filme, așa că încearcă să se comporte în funcție de această reprezentare, chiar dacă în realitate este puternic distorsionată. O consecință a acestui fapt, susține Kuznețov, este consumul excesiv de alcool în rândul imigranților musulmani, care cred că a bea excesiv este ceva acceptabil, rusesc, și îi ajută să se integreze.

Cum arată un imigrant?

Nu există statistici relevante pe acest subiect, însă sociologii estimează că rusul de rând ar descrie imigrantul tipic ca fiind un bărbat sub 35 de ani, cu educație preuniversitară, care provine dintr-un oraș mic din Taijikistan, Uzbekistan sau Kîrgîzstan unde mediul social nu este urbanizat și standardele sociale sunt arhaice.

În locurile de proveniență ale imigranților, cenzura socială este puternică și, atât timp cât sunt acolo, se comportă adecvat standardelor. Însă, dacă această cenzură dispare, ca atunci când se mută în Rusia, limitele comportării dispar și ele și atunci se poartă în feluri în care n-ar fi făcut-o acasă.

Kuznețov susține că asemenea imigranți, spre deosebire de cei care au locuit toată viața în Rusia, reacționează foarte puțin față de abuzurile suportate din pricina protestelor, de orice fel ar fi ele. Mai mult, tajicii și kîrgîzii sunt foarte obedienți față de lege, pentru că obediența este parte din standardele lor tradiționale.

Cu toate acestea, studiile făcute de Kuznețov arată că imigranții sunt mult mai bine dispuși și mai optimiști legat de toate aspectele vieții, comparativ cu populația băștinașă. Au mult mai puține așteptări de la localnici și preferă ca prezența lor să nu fie observată.

Aparent contrar celor spuse anterior, studiile lui Kuznețov arată că rușii nu ar manifesta xenofobie sau etnofobie împotriva acestora: 70% dintre ruși spun că vor ca imigranții să adopte stilul de viață local, în timp ce doar 7% dintre ruși spun că religia, fizionomia sau naționalitatea imigranților constituie o problemă.

Kuznețov continuă ideea prin a spune că soluția la problema imigranților nu este să se revină la vechea ”prietenie sovietică”, ci că trebuie dobândit respectul reciproc, posibil odată ce rușii înțeleg că imigranții nu sunt atât de diferiți comparativ cu ei înșiși.

 

Concluzie?

Ne putem aștepta ca problemele Rusiei cu minoritățile etnice să nu se rezolve până când economia nu se va redresa și nu se vor pune la punct politici de integrare a muncitorilor veniți din spațiul ex-sovietic. Până atunci, rușii de rând rămân expuși discursului xenofob, întrucât cetățenii au nevoie de o țintă spre care să își poată direcționa furia dată de frustrările zilnice, iar politicienii vor fi în continuare tentați să se disculpe indicându-i pe imigranți ca fiind cei vinovați pentru problemele pe care le are Rusia astăzi.

Autor: Echipa The Diplomatic Agenda

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *